Jung – Analiza viselor în serii



Pentru Jung visele sunt evenimente spontane, naturale şi independente, simbolice. În acelaşi timp funcţionale şi compensatorii, au funcţie transcendentă, iar interpretarea lor este mult uşurată de tehnicile amplificării şi imaginaţiei active. Jung afirmă despre vise : "… nu sunt invenţii intenţionate şi voluntare, ci fenomene naturale care nu sunt altceva decât ceea ce pur şi simplu reprezintă. Ele nu amăgesc, nu mint, nu denaturează sau retuşează ci anunţă naiv ceea ce sunt şi ceea ce gâdesc."(A.Jaffe, 1996, pag.414)


Mai mult, Jung subliniază complexitatea viselor: "Întreaga lucrare a visului este fundamental subiectivă, visul fiind un teatru în care visătorul este deopotrivă scenă, actor, sufleur, regizor, public şi critic" deoarece "visul este o autozugravire spontană, sub o formă simbolică, a situaţiei reale din inconştient" (apud. A.Stevens,1996,pag.123-124).

Jung consideră că majoritatea viselor care apar în practica psihoterapeutică, aşa numitele vise "medii", au o structură asemănătoare dramei, fiind alcătuite din patru etape: expoziţia-în care se precizează locul acţiunii, personajele care participă şi,uneori, momentul-, dzvoltarea-descrierea acţiunii-, culminaţia sau peripeţia-aum se desfăşoară evenimentele hotărâtoare sau au loc răsturnări de situaţii-, şi ultima etapă, care uneori lipseşte, soluţia, lysis sau rezultatul spre care călăuzeşte visul. Deşi visele se nasc în inconştient, acesta fiind, aşa cum îl numeşte Jung, matricea viselor ele sunt puternic legate şi de conştient- "Pe cât de strîns sunt legate visele de un conştient având o anume alcătuire şi cu o situaţie psihică bine determinată, pe atât de adânc le sunt înfipte rădăcinile în substratul inexplorabil de obscur al fenomenului conştient." (Jung,1994, I, pag.111)