---

Fondată în 1999, compania germană Crytek a intrat rapid în liga exclusivistă a celor care au adus contribuții esențiale în progresul domeniului jocurilor PC. Ca şi id Software, Crytek nu a excelat în spus poveşti extraordinare sau creat atmosfere deosebite, dar a reuşit, cu un portofoliu relativ redus de jocuri, să împingă limitele tehnologice mai sus şi o dată cu ele şi pretenţiile jucătorilor.
Cu doar două jocuri şi un add-on, Crytek este deja o un nume greu, iar Cevat Yerli, fondatorul, managerul si preşedintele companiei, o celebritate.
Cel de-al patrulea titlu produs de companie şi subiectul de astăzi este însă o deviaţie serioasă de la linia tehnologică impusă de Far Cry, Crysis şi Crysis Warhead. Mai întâi de toate, motorul CryEngine 3, un produs multiplatformă, este poate impresionant pentru console, dar este un produs depăşit tehnologic pentru PC. În al doilea rând, lumea imensă din primele două jocuri a dispărut, fiind înlocuită cu un mediu urban interesant, dar redus ca dimensiuni, iar gameplay-ul de tip sandbox a fost înlocuit cu un ritm de înaintare limitat. Crysis 2 este practic un cu totul alt fel de joc, fără nici o legătură cu portofoliul anterior Crytek.
Ca să fie treaba dată peste cap până la capăt, nici povestea din spatele jocului nu are o legătură solidă cu primele două produse care au purtat numele Crysis. Dincolo de ideea costumului omnipotent Nano Suit şi apariţia fugară a lui Laurence “Prophet” Barnes, comandantul trupelor speciale din primele două iteraţii, Crysis 2 pretinde că este o continuare, dar eşuează destul de vizibil să susțină acest lucru.

Dacă trupele armatei de uscat americane şi cele ale trupelor militare private Crynet Enforcement & Local Logistics (CELL) țin loc cu succes trupelor similare şi celor coreene din primele două jocuri, inamicul extraterestru este de nerecunoscut. Vechile obiecte robotizate, de la mititelele drone autonome până la giganţii Hunters, ca să nu mai vorbim de cel mai des întâlnitele caracatiţe zburătoare mecanice Scout, au fost înlocuite de o serie de inamici cu morfologie bipedă şi o serie de roboţi cu trei picioare, Pinger, care seamănă suspect de mult cu cei din ultima ecranizare a War of the Worlds. Mai mult, extratereştrii amatori de răcoare extremă par a nu avea acum nici o problemă cu soarele newyorkez, apariţia lor pe Pământ cică nu a fost declanşată de exploatările de pe insula Lingshan, iar lupta lor armată cu umanitatea s-a metamorfozat într-un atac viral propagat prin intermediul unor structuri cilindrice metalice si a unor turnuri de propagare a sporilor care au un iz pronunțat de tehnologie Combine din Half-Life 2.
Sigur, există „explicaţii”, dar acestea nu sunt credibile decât dacă vreţi în mod voluntar să le credeţi. În realitate sunt mai subțiri decât justificările unui politician român prins cu mâţa în sac.